Basarabia

3 ore petrecute in trenul care stationeaza la granita, trec foarte greu – timp de 3 ore se schimba ecartamentul trenului care circula pe ruta “R.Moldova – Romania”. Trenul moldovenesc are ecartamentul mai mare…

Neliniste, emotii, curiozitate, entuziasm… vin in tara mea! Romania – o tara cu un nume atat de maiestuos! La 8 ani am aflat cu stupoare ca “patria-mama Rusia” ne-a furat, ca suntem romani, dar nu am voie sa vorbesc despre asta, ca limba in care vorbesc se scrie cu alfabet latin si nu cu cel chirilic, asa cum invatasem deja la scoala, iar singurele doua carti romanesti pe care le aveam (doua volume de poezii: Bacovia si Cosbuc, aduse cumva parintilor mei din Romania si scrise in romana si nu moldoveneasca) trebuie pastrate in mare taina, cu mare grija si sfintenie…

“Rusoaico”, mi se adreseaza vamesul roman si ii explic cu inversunare ca NOI nu suntem rusi, ca neam din neamul meu nu a fost rus, ca toti bunicii mei s-au nascut in anii ’20, pe teritoriul Romaniei Mari! Degeaba, il amuza… Acelasi dialog il voi purta de acum incolo cu multi din tara mea – Romania, cu inversunarea unei fetite careia, atunci cand vorbea in romana, I se spunea “Govori po-celoveceski” (adica “vorbeste omeneste” in rusa).

In ‘99 am refuzat o bursa de 800 $ in Franta si dupa trei zile de examene, am castigat una dintre cele 5 burse oferite de Guvernul Roman – 50 $ pe luna… iar asteptarile mele nu aveau margini. Veneam in sfarsit in tara mea, pamantul fagaduintei (si nu financiare, plecam de la un job unde castigam exact de 5 ori cat bursa)… imi doream mult sa fac o scoala adevarata, cu profesori care vorbesc in ROMANA.

In facultate, i-am cerut unui profesor sa foloseasca denumirea corecta a limbii de stat - romana si nu “moldoveneasca”, mi-a spus “Du-te in Romania si vorbeste acolo romana cat vrei.”, iar pentru ca am refuzat sa mai vin la cursurile lui si fara vreun motiv intemeiat, m-a picat la examen.

Paradoxul este ca acolo trebuie sa lupti pentru faptul ca esti roman si crezi ca odata ajuns in tara ta acest lucru nu va mai fi o povara, ca vei fi primit cu bratele deschise… dar, din pacate si aici trebuie sa lupti pentru acelasi lucru. Timp de 12 ani, de cand am venit prima data in Romania, de multe ori mi s-au aruncat in fata cuvintele: “Sunteti rusi…” sau “Voi i-ati ales pe comunisti, voi ati ales sa fiti cu rusii.”
Ca sa intelegeti starea de fapt a noastra, a romanilor de peste Prut, trebuie sa intelegeti starea omului care a fost indoctrinat cu ideea ca este parte a unei mari si puternice tari (URSS) si a aflat la un moment dat ca aceasta este un fals, o structura contrafacuta, fara sa i se ofere o alternativa. Acest lucru s-a intamplat pentru ca ideea de o Moldova independenta, nu a fost niciodata prea puternica, spre deosebire de, sa zicem, constiinta statala a georgienilor, ori a letonilor. Zece-cincisprezece ani nu au fost suficienti pentru a cladi aceasta constiinta, mai ales ca politicienii l-au derutat mereu pe cetateanul de aici, unii insuflindu-i ideea ca adevaratul loc al Moldovei este alaturi sau chiar in cadrul Rusiei, altii, o vedeau doar ca parte integranta a Romaniei. Si unii si ceilalti, insa, au folosit ideologiile pe care le proclamau mai ales ca un paravan pentru afaceri si interese strict materiale. In consecinta, omul de aici a ajuns sa nu mai inteleaga ce e cu el.

Daca e sa citez un ziarist rus, astazi Moldova lasa impresia unui camp de batalie, unde doua armate s-au razboit intre ele, distrugandu-se pina la capat una pe cealalta, iar laurii victoriei le-au revenit celor care au stat cuminti in transee, si au preluat drapelele din mainile celor cazuti. Judecand dupa platforma politica a comunistilor, care au invins in alegeri, ei sint un fel de partid “fara etnie”, fara identitate nationala, intemeindu-si ideologia si platforma pe lozinci cu caracter mai ales economic si cu sloganuri din arsenalul ideologiei sovietice.

Primavara identitara din ’89 din R.Moldova s-a dovedit a fi o perioada scurta si “friguroasa”. Oamenii s-au dezbinat in doua tabere total diferite, impuse parca printr-o ironie a sortii sa locuiasca impreuna, cei care se declara romani si isi doresc cu inversunare o unire cu tara lor si cei care sunt categoric pro-Rusia, din considerente mai mult economice, care au la baza nostalgia trecutului in care viitorul era “luminos”, oameni care nu si-au gasit, nu au inteles sau si-au pierdut pe parcurs identitatea, oameni care au fost total dezamagiti de atitudinea Romaniei.

Mi-a povestit cineva ca sotia unui amic, basarabeanca fiind, a trebuit sa intre in Romania cu viza, in conditiile in care sotul si copii sunt cetateni romani. Nu este nici pe departe singurul exemplu. Nu stia ca pentru a munci in Romania, romanii de peste Prut au nevoie de permis de munca, ca pentru a obtine acest act eu am stat la coada aproape zi de zi, doua saptamani, impreuna cu peste 50 de chinezi, veniti sa munceasca in “Europa”…, ca am (re)primit cetatenia tarii mele dupa aproape 10 ani de alergatura, dupa ce am transcris din romana – in romana zeci de acte, dupa nopti intregi de stat la cozi afara, langa gardul Ministerului Justitiei romanesc – si in tot acest timp, Monitorul Oficial anunta Acordarea Cetateniei Romane sutelor de arabi si turci…
De ce am ramas aici? Pentru ca atunci, cand eram copil, cineva acolo, in Basarabia, a fost inchis de 5 ori din acelasi motiv – asculta Cenaclul Flacara! Pentru ca bunicul cuiva a murit cu arma la tampla, afirmand raspicat ca este roman! Pentru ca mi-am redobandit drepturile mele de cetatean roman.

Din pacate, Rusia a legat Moldova de maini, creandu-i o dependenta atat economica, cat si prin razboiul din Transnistria, iar Romania, din anumite motive politico-economice, obiective sau nu, nu riposteaza. Jocurile si interesele politice insa ii afecteaza din toate punctele de vedere pe cetatenii acestei mici, independente si suverane tari – moldovenii sunt in plina criza de identitate: acolo – romani, aici – rusi.

In tara mea, acolo unde m-am nascut, te bati cu morile de vant . Aici, tot in tara mea, lupti cu durerea ca fratii se dezic de frati. Cum sa dai o bucatica de pamant din tine si sa nu lupti pentru ea? nu te doare o mana, daca o tai?

In Romania am cunoscuti multi oameni minunati si multi romani care nu isi respecta tara, cultura, radacinile, “De ce ai venit in Romania, cand puteai sa pleci oriunde altundeva?” intreaba ei. Asa cum un copil isi va iubi mama, chiar daca ea l-a parasit, si va dori cu disperare sa fie langa ea, asa suntem si noi, cei de acolo. Si oriunde voi fi, sufletul meu este romanesc si asa va ramane, pentru ca iubesc bucatica aia de pamant si iubesc aceasta tara mare si frumoasa – pentru ca toata, intreaga, e tara mea.


Scris de Elena Manole- sora mea